Se face ecoturism în România?

Poster-Descopera-Rowmania-Calarasi

Sambata, 28 septembrie 2013, a fost lansat proiectul Centrul pentru Ecoturism în România, prin care Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și Asociația de Ecoturism în România își propun să atragă atenția asupra unui concept care încă nu este pe deplin înțeles și aplicat: ecoturismul.

„Oamenii care trăiesc in mediul urban au pierdut în mare măsură legătura directă cu natura. Scopul ecoturismului este de a-i reconecta la natură, să-i facă să descopere locuri naturale excepționale. În acelaşi timp, turismul, ca fenomen, dar şi ca activitate, este unic în felul său tocmai prin interdependenţa pe care o manifestă faţă de mediul natural, mediul social şi cel cultural, de valorile acestora. Din cauza acestei interdependenţe, turismul are un interes de necontestat în a le asigura durabilitatea. Ţara noastră are un patrimoniu turistic demn de invidiat. Turismul în Delta Dunării, ecoturismul, turismul rural sau cel balnear sunt oportunități pe care România trebuie să le valorifice pentru români și străini în egală măsură. Autoritatea Națională pentru Turism se implică în toate proiectele menite a aduce în atenția publicului imensul potențial turistic de care dispune ţara noastră” a declarat Răzvan Filipescu, președintele Autorității Naționale pentru Turism. Continuă lectura

Anunțuri

Fiica Mănăstirii Neamţ din vechea Moldovă

Autor: Tudor Cires,meamt2 Simona Lazar

Despre Mănăstirea Noul Neamţ de la Chiţcani se spune că este „fiica Mănăstirii Neamţ din Carpaţii Moldovei vechi”. In perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, in urma secularizării averilor mănăstireşti, in vechea lavră a Neamţului s-au iscat nemulţumiri şi, ca urmare, mai mulţi monahi, in frunte cu duhovnicul Andronic Popovici, au trecut Prutul, ajungănd la Chiţcani, unde se afla o moşie a mănăstirii.

Pornisem la drum, spre graniţa transnistreană, cu un fior de teamă cuibărit in suflet, intr-un automobil in care se mai aflau părintele Andrei Deleu, purtătorul de cuvănt al Mitropoliei Basarabiei, şi părintele Andrei Caramalău, stareţul Mănăstirii Durleşti, care avea, in dimineaţa aceea, ceva din imaginea unui preot-haiduc din alt veac. Am trecut prin vamă şi apoi prin toate barierele cu pază militară sau paramilitară care ne-au ieşit in cale, cu ajutorul şoferului maşinii, Vladimir, care-a susţinut tot greul dialogurilor in limba rusă. Prima oprire mai lungă am făcut-o sub dealul dincolo de care se vedea inălţăndu-se clopotniţa mănăstirii. Continuă lectura